Trei miliarde, în două versiuni

Pe 18 decembrie 2018, ministrul de finanțe Eugen Teodorovici prezenta noua taxă pe activele bancare, o taxă legată de nivelul ROBOR. Impactul ei, preciza ministrul potrivit relatării Economica.net, putea fi undeva la trei miliarde de lei sau putea fi zero, dacă băncile decideau ca indicele să nu depășească plafonul. Rețineți verbul din relatare: băncile decid. Statul pleca de la premisa că nivelul ROBOR este o decizie a băncilor. Și le invita, fiscal, să o ia în jos.

Pe 7 iunie 2026, Consiliul Concurenței a amendat 10 bănci cu 3,73 miliarde de lei, aproape exact cifra vehiculată atunci, pentru că și-ar fi coordonat cotațiile în procedura de stabilire a aceluiași indice. Două brațe ale statului. Două teorii opuse despre cine stabilește ROBOR. Șapte ani distanță.

Faptele dosarului, pe scurt. Este cea mai mare amendă din istoria instituției, potrivit Forbes. Investigația, declanșată la sfârșitul lui 2022, a vizat perioada începând cu anul 2018, potrivit precizărilor ulterioare ale președintelui Consiliului, citate de BankingNews. Mecanismul reproșat, potrivit autorității: în fereastra de fixing, când cotațiile ferme ar trebui să fie independente, băncile ar fi făcut schimb de informații confidențiale și strategice și și-ar fi coordonat comportamentul în funcție de cotațiile concurenților. Președintele Bogdan Chirițoiu a fost el însuși precis asupra naturii faptei: «Nu vorbim despre un cartel clasic». Tot el a plasat efectul la scară: «Vorbim de fracțiuni de procente, nu de procente întregi», în interiorul coridorului stabilit de BNR, cu precizarea autorității că, la volumul mare de credite din piață, chiar și variații de o fracțiune de procent pot genera sume substanțiale. Decizia a fost luată în unanimitate și a parcurs etapa de avizare din mecanismul de cooperare cu Comisia Europeană. Este executorie: motivarea se transmite băncilor în maximum 120 de zile, contestația se depune la Curtea de Apel București în 30 de zile de la comunicare, iar amenda se plătește în același termen. Toate băncile sancționate au anunțat că vor ataca decizia, iar cererile unora dintre ele de suspendare a audierilor au fost deja respinse de Curtea de Apel.

Reacțiile spun la fel de mult ca decizia. BCR respinge concluziile ca «neîntemeiate, atât în fapt, cât și în drept». CEC Bank amintește că în 2008 aceeași speță a fost investigată, în același cadru legal, fără să se găsească vreun indiciu de încălcare. Iar Banca Națională, instituția care reglementează chiar procedura ROBOR, a cerut clarificări și susține că creșterea indicelui din anii trecuți «nu poate fi imputată băncilor», ci inflației globale care a urcat dobânzile peste tot. Ironia fondatoare a dosarului: ancheta a pornit în toamna lui 2022 de la o declarație a guvernatorului BNR. Instituția care a aprins fitilul apără acum băncile.

Poziția noastră cere precizie, așa că o formulăm cu grijă. Nu susținem că autoritatea de concurență nu înțelege nimic. Susținem altceva: că există un decalaj structural, documentat, între felul în care statul român teoretizează piețele și felul în care piețele funcționează în realitate. Dosarul ROBOR nu este prima manifestare a acestui decalaj. Nu va fi, probabil, nici ultima. Trei exemple din ultimul deceniu, fiecare cu alt braț al statului în rol principal.

Unu. Guvernul, prin fiscalitate. OUG 114/2018, taxa botezată chiar de autori «taxa pe lăcomie», lega impozitarea activelor bancare de nivelul ROBOR. Asociația Română a Băncilor a reclamat că a fost chemată la discuții cu două ore înainte de emiterea ordonanței. Guvernatorul BNR a numit-o «un risc sever la adresa stabilității financiare», funcționari ai băncii centrale au calificat legarea taxei de ROBOR drept «un atac la siguranța națională», iar Comisia Europeană a scris, în raportul de țară din februarie 2019, că măsurile au creat riscuri pentru stabilitatea sectorului financiar. În trei luni, OUG 19/2019 a tăiat taxa, a decuplat-o de ROBOR și a creat indicele IRCC. De la 1 ianuarie 2020, taxa a dispărut complet. A rămas în urmă premisa: statul credea că băncile decid ROBOR și că pot fi amenințate fiscal să îl țină jos.

Doi. Parlamentul, prin legislație. Legea dării în plată, 77/2016, permitea debitorului să stingă integral un credit ipotecar predând imobilul, retroactiv, inclusiv pentru contractele în derulare. Statul a presupus că băncile vor absorbi costul acestei opțiuni. Piața a reprețuit-o în câteva zile: avansurile la creditele ipotecare au sărit de la 15% până la 40%, potrivit Digi24, BCR anunțând 35%, iar cel puțin 13 bănci au înăsprit condițiile. Printre instituțiile care monitorizau atunci creșterea avansurilor: Consiliul Concurenței. Băncile au depus peste 500 de sesizări la Curtea Constituțională, iar Curtea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, a stabilit că mecanismul este constituțional numai în măsura în care instanța verifică, de la caz la caz, condițiile impreviziunii, care trebuie dovedită, nu prezumată. După deciziile Curții, potrivit evaluărilor citate de presă la acel moment, riscul sistemic sever a dispărut și avansurile au coborât înapoi. Bilanțul BNR la finalul lui 2016: 6.400 de notificări, credite de 1,8-1,9 miliarde de lei. O lege gândită pentru câteva mii de dosare a scumpit, temporar, accesul la creditare pentru toată lumea.

Trei. Administrația, prin mecanica TVA. Split TVA, introdus prin OUG 23/2017 fără consultarea prealabilă a Comisiei Europene, pleca de la ambiția de a obliga toate firmele din România să opereze conturi separate de TVA. Mediul de afaceri a contestat vehement, Parlamentul a restrâns obligativitatea, iar în noiembrie 2018 Comisia Europeană a cerut eliminarea mecanismului, considerându-l contrar directivei de TVA, și a deschis procedura de punere în întârziere în cauza 2017/2180. Din circa 20.000 de firme aflate în sistem, doar aproximativ 2% intraseră voluntar. Mecanismul a fost abrogat de la 1 februarie 2020. Verdictul unui consultant fiscal, citat de Profit.ro: «Mai mult a încurcat mediul de afaceri decât a stimulat».

Guvernul prin fiscalitate. Parlamentul prin legislație. Administrația prin mecanica TVA. Acum, autoritatea de concurență prin enforcement. Patru brațe ale statului, același tipar: statul presupune că piața va absorbi teoria. Piața nu absoarbe și nu se ceartă. Piața reprețuiește. Iar mecanismul se demontează ulterior, la Curtea Constituțională, la Bruxelles sau prin abrogare, cu costul plătit, de fiecare dată, de utilizatorul final: debitorul cu avans dublat, firma cu contabilitate blocată, contribuabilul care finanțează procesele.

Miza actuală nu este abstractă. Potrivit datelor citate de Ziarul Financiar, peste 152.000 de persoane mai au credite legate de ROBOR, iar peste 116.000 de firme la fel; creditele legate de IRCC nu sunt direct afectate, a precizat chiar președintele Consiliului. Pentru cititorii acestei publicații, indicele nu este o dispută academică, ci o linie din costul capitalului. Cât despre un eventual prejudiciu al debitorilor: el nu rezultă automat din existența deciziei; potrivit analizei BankingNews, într-un eventual litigiu ar trebui demonstrat cu cât a fost modificat indicele, în ce perioadă și cum s-a tradus această variație în costul creditului.

O notă de context pe care cititorii noștri o merită: Banca Transilvania, banca ce a anunțat pe 1 iulie cea mai mare finanțare din istoria sa pentru preluarea Carrefour România de către Pavăl Holding, este și banca cu cea mai mare amendă din dosarul ROBOR. Aceeași instituție, în aceeași lună. Ambele fapte sunt adevărate în același timp, iar cititorii noștri merită să le vadă una lângă alta.

«

Piața nu se ceartă cu statul. Piața reprețuiește.

»

Obiecțiile

Trei obiecții merită luate în serios. Prima: piețele nu au întotdeauna dreptate, iar creditarea locală din 2006-2008 rămâne exemplul clasic de exuberanță pe care nimeni din piață nu a oprit-o la timp. A doua: chiar Ziarul Financiar nota, în retrospectiva anului 2019, că taxa pe active pare să fi contribuit la temperarea unei creditări euforice, deci nici intervențiile grăbite nu sunt lipsite, uneori, de efecte utile. A treia, cea mai importantă: decizia din dosarul ROBOR a fost unanimă și a parcurs mecanismul de cooperare cu Comisia Europeană, deci nu este capriciul unei singure instituții, iar verdictul final aparține Curții de Apel București. Dacă instanța confirmă constatările, teza acestui articol va trebui actualizată. O spunem acum, ca să nu fim nevoiți să o ascundem atunci.

Ce urmează merită urmărit cu atenție: primele termene la Curtea de Apel vor seta, potrivit Financiarul.ro, un precedent major pentru întregul sector financiar local. În 2018, statul a scris o taxă pe teoria că băncile decid ROBOR. În 2026, alt braț al statului le-a amendat pentru că l-ar fi decis. Undeva între cele două teorii se află piața reală. Curtea de Apel ne va spune unde.