Capitalul care așteaptă rețeaua

Pe 6 octombrie, președintele ANRE, George Niculescu, a cerut accelerarea investițiilor în distribuția electricității. A prezentat o comparație pentru 2024: aproximativ 32 de euro pe locuitor în România, față de 80 în Polonia, pe baza datelor pe care le-a atribuit ACER. A semnalat și întârzieri ale operatorilor în certificarea proiectelor aflate în probe. Cifrele și observația sunt relatate de Agerpres. ¹

Pentru cine finanțează o centrală, cele două probleme se întâlnesc în aceeași întrebare: când poate începe să încaseze? Echipamentele cumpărate și lucrările terminate nu sunt suficiente pentru funcționarea comercială. Proiectul depinde și de infrastructura prin care energia ajunge în piață, precum și de parcurgerea etapelor necesare racordării și licențierii.

Această dependență introduce un calendar pe care investitorul îl controlează numai în parte. Poate negocia termenul de livrare al echipamentelor sau poate schimba constructorul. Lucrările din rețeaua publică au însă propriile aprobări și priorități. Când punerea în funcțiune a centralei și disponibilitatea rețelei nu coincid, diferența trebuie finanțată.

Un exemplu ipotetic face costul vizibil. Dacă un proiect are deja trase zece milioane de euro dintr-un credit cu dobândă anuală de 7%, șase luni suplimentare de așteptare înseamnă aproximativ 350.000 de euro dobândă simplă. Calculul presupune un sold constant și exclude comisioanele. Nu descrie o centrală reală. Arată că o întârziere poate cere numerar chiar dacă investitorul nu mai comandă niciun echipament.

Se adaugă eventualele cheltuieli de conservare, asigurare și personal, iar încasările estimate se mută mai târziu. Venitul amânat nu este integral profit pierdut: unele costuri de operare nu apar cât timp centrala nu funcționează. Totuși, valoarea actuală a banilor care vor rămâne proiectului poate scădea, iar capitalul propriu poate fi chemat să acopere intervalul. Un buget care rezistă doar datei optimiste de pornire subestimează banii necesari.

«

Calendarul rețelei intră în bilanțul centralei înainte ca energia să intre în piață.

»

Comparația pe locuitor este un semnal, cu limite. Nu stabilește cât trebuie investit într-o anumită stație și nici nu măsoară singură eficiența unui distribuitor. Densitatea populației, structura consumului și configurația rețelelor schimbă nevoile. Pentru proiect contează capacitatea disponibilă în locul unde solicită acces și data la care lucrările necesare pot fi terminate.

Raportul ACER din aprilie oferă contextul european. Pentru cei 191 de mari operatori analizați, din 25 de state ale Uniunii și Norvegia, investițiile anuale au crescut de la 23,5 miliarde de euro în 2021 la 35,3 miliarde în 2024. Agenția cere mai multă transparență asupra costurilor viitoare și o planificare mai bine coordonată. ² Pentru investitor, utilitatea unui plan crește dacă poate lega o lucrare concretă de o dată și de o sursă de finanțare.

Există însă și capacitate ocupată de proiecte care nu ajung la construcție. În mai, ANRE a justificat înăsprirea garanțiilor prin nevoia de a descuraja rezervarea speculativă și de a limita riscurile operatorilor când proiectele sunt abandonate. ⁴ Un drept păstrat fără progres poate împiedica alt investitor să folosească infrastructura disponibilă. Disciplina dezvoltatorilor are, așadar, o miză economică reală.

Ordinul nr. 15/2026 a stabilit o garanție de 20% din tariful de racordare fără TVA pentru categoriile de proiecte de producere și stocare prevăzute de art. 31 alin. (1), peste pragul de 1 MW. Regula are dispoziții tranzitorii: noul procent nu se aplică solicitărilor pentru care valoarea garanției fusese comunicată până la intrarea în vigoare a ordinului. ³ Procentul privește tariful de racordare, nu valoarea totală a centralei.

Garanția pune resurse financiare în spatele cererii. Pentru un dezvoltator serios, ea poate însemna numerar indisponibil temporar sau costul unui instrument bancar, în funcție de forma folosită și de condițiile finanțatorului. Nu trebuie tratată automat ca o cheltuială definitivă. Dar nici nu poate fi ignorată într-un plan de lichiditate. O selecție mai severă a proiectelor poate elibera accesul; construirea capacității suplimentare rămâne o altă sarcină.

Distribuitorul are, la rândul său, un calcul de recuperare a capitalului. Metodologia tarifară include în venitul-țintă amortizarea reglementată și rentabilitatea activelor existente și a noilor investiții prudente, aprobate de ANRE. ⁵ A cere mai multe lucrări presupune decizii privind recunoașterea costurilor și remunerarea lor, cu efecte asupra tarifelor. Reglementatorul trebuie să facă investițiile utile finanțabile și să verifice ce obțin utilizatorii în schimb.

Nici fiecare cerere nouă nu justifică automat o extindere. ACER recomandă compararea infrastructurii suplimentare cu soluții de flexibilitate și avertizează asupra stimulentelor care favorizează cheltuiala de capital în sine. ² O utilizare mai bună a rețelei existente poate avea valoare. Orice limitare a livrării trebuie însă reflectată în veniturile estimate ale centralei; un acces condiționat cere un alt calcul decât livrarea fără acea restricție.

La finanțare, întrebarea despre racordare trebuie dusă până la obligațiile concrete: ce lucrări mai sunt necesare, cine le execută, din ce bani și în ce termen? Contractele trebuie citite și pentru situația în care acel termen se mută. Dreptul la o eventuală despăgubire și numerarul disponibil pentru plata dobânzii în luna următoare sunt două lucruri diferite.

Declarația din 6 octombrie nu permite măsurarea costului total al întârzierilor și nici atribuirea tuturor blocajelor distribuitorilor. Permite însă identificarea unei condiții a investiției: centrala și accesul ei la piață trebuie finanțate și programate împreună. Capitalul angajat începe să coste înainte de prima vânzare. Un calendar credibil al rețelei stabilește cât timp trebuie să suporte proprietarul această diferență.