Legea care lipsește

În opt zile, România a trecut prin două evaluări de rating. Pe 31 iulie, Fitch a confirmat calificativul BBB-, cu perspectivă negativă. Vineri seara, pe 7 august, Moody’s a confirmat Baa3, tot cu perspectivă negativă. Presa a numărat două scăpări.

Au fost, de fapt, două încuietori pe aceeași ușă. Și amândouă agențiile au spus, în comunicatele lor, ce anume le-ar face să o deschidă.

Regula după care se numără am descris-o săptămâna trecută: pentru indicii mari de obligațiuni contează nota din mijloc, nu media celor trei agenții și nici cea mai severă dintre note, așa că două agenții trebuie să coboare un emitent ca să îl mute din clasificare. Decizia de vineri a fost prima dintre două încuietori, nu verdictul. A doua o ține S&P, pe 2 octombrie.

Cifrele pe care stau ambele confirmări sunt bune și sunt reale. Fitch estimează un deficit de 5,9% din PIB în 2026, sub ținta de 6% a Guvernului și mult sub cele 9,3% din 2024. Moody’s estimează 5,8%, cu peste două puncte procentuale sub nivelul de anul trecut, și scrie că ritmul consolidării a depășit așteptările pe care agenția le avea în septembrie 2025. Execuția pe primul semestru, publicată de Ministerul Finanțelor pe 24 iulie, arată un deficit de 41,03 miliarde de lei, adică 2% din PIB, față de 3,64% în aceeași perioadă din 2025.

Din toată ajustarea, o singură linie mare de cheltuieli a scăzut cu adevărat: cheltuielile de personal, 82,11 miliarde de lei, cu 3,3 miliarde mai puțin decât anul trecut, de la 4,5% la 4% din PIB. Ministerul pune reducerea pe seama limitării sporurilor și a măsurilor de temperare salarială din 2025 și 2026. Restul ajustării vine, în cea mai mare parte, din venituri.

Pe 30 iulie, Senatul nu a votat Legea integrității. Din cele șase legi de care depinde ultima tranșă din PNRR, patru au primit vot final și aduc 3,5 miliarde de euro din cele 5 puse în joc. Legea integrității și Legea salarizării în sectorul bugetar au rămas pe dinafară, cu 770 de milioane de euro fiecare. Prima nici măcar nu a picat pe fond: a picat pentru că PSD a depus în Senat, în ultimul moment, două amendamente care urmăreau retragerea retroactivă a mandatului de primar al Timișoarei lui Dominic Fritz, președintele USR. USR și PNL au votat împotriva unei legi pe care o susțin.

Șapte sute șaptezeci de milioane de euro, blocate pe o primărie.

Aici săptămâna trecută devine interesantă, și nu din motivul pentru care a fost titrată.

Moody’s a scris în comunicat ce ar aduce perspectiva înapoi la stabilă. Două semnale concrete: adoptarea unui buget pe 2027 care să reducă deficitul, înainte de finalul lui 2026, și adoptarea unei legi a salarizării în sectorul public. Amândouă ar arăta, scrie agenția, că mai există consens politic pentru a susține efortul fiscal dincolo de 2026.

Recitiți lista de mai sus. Legea salarizării este una dintre cele două care nu au trecut pe 30 iulie.

Singura reducere reală de cheltuieli din această consolidare stă pe limitări de sporuri și pe temperare salarială, adică pe măsuri cu termen. Legea care le-ar transforma în arhitectură permanentă este exact legea pe care coaliția a lăsat-o să cadă, și exact legea pe care agenția o numește ca fiind condiția. Nu deducem noi asta din execuția bugetară. Moody’s a publicat-o.

Al doilea semnal cerut, bugetul pe 2027 înainte de finalul lui 2026, are aceeași problemă. Agenția își construiește scenariul de bază pe formarea unui guvern după vacanța de vară.

Guvernul Bolojan a fost demis pe 5 mai printr-o moțiune de cenzură votată cu 281 de voturi. Au trecut de atunci mai bine de trei luni. Eugen Tomac a fost desemnat premier pe 4 iunie și și-a depus mandatul pe 14 iunie; Adrian Veștea, desemnat în aceeași zi, nu a obținut voturile necesare. Mandatele a șapte miniștri interimari sunt expirate din 10 iunie, când s-a împlinit termenul constituțional de 45 de zile. Un guvern interimar nu poate emite ordonanțe, nici ordonanțe de urgență, și nu poate iniția proiecte de lege. Pe 16 iulie, interimatul a depășit recordul Guvernului Boc din 2009 și a devenit cel mai lung de după 1989.

La data publicării acestui text, România nu are încă un premier desemnat. Surse politice citate de presă vorbesc despre o desemnare în săptămâna 10-14 august și despre o învestitură după Sfânta Maria.

Moody’s cere un buget pe 2027 până la finalul anului. Fitch a scris că dinamica politică a redus vizibilitatea asupra strategiei fiscale de după 2026. Paragraful de mai sus este traducerea ambelor propoziții.

Cazul contrar există și merită spus întreg. Trei agenții țin România în investment grade, nu una. Moody’s evaluează România în categoria recomandată investitorilor din octombrie 2006 și este singura dintre cele trei care nu a coborât statul român sub acest prag nici în anii crizei începute în 2008. Deficitul a scăzut mai repede decât prognozaseră agențiile însele. Parlamentul a votat patru legi din șase fără să existe un guvern în funcțiune. Iar corecția funcționa deja înainte de căderea Guvernului: în trimestrul întâi, deficitul se înjumătățise, 21,09 miliarde față de 43,66 în trimestrul întâi din 2025, cu venituri în creștere de 12,3% și cheltuieli în scădere de 2,8%. Dacă politica ar fi trebuit să rupă ajustarea, a avut trei luni de condiții de laborator și nu a rupt-o.

Argumentul este serios. Are însă o gaură, și este cea de mai sus: singura tăietură care duce ajustarea nu are viitor legiferat, iar amândouă agențiile au spus asta în scris în aceeași săptămână.

Ratingul este o linie de buget, și linia aceea crește. Cheltuielile cu dobânzile au ajuns la 29,37 miliarde de lei în primul semestru, cu 4,14 miliarde mai mult decât anul trecut. Deficitul a scăzut cu 28,8 miliarde față de anul trecut; costul a ceea ce s-a împrumutat deja a urcat cu 4,14. Datoria publică urcă de la 59,3% din PIB la finalul lui 2025 către 64,5% în 2028, peste mediana de 57,9% a țărilor comparabile, iar 53% din ea este denominată în valută. Moody’s adaugă o constrângere pe care Fitch o tratează mai discret: riscul geopolitic din vecinătatea războiului din Ucraina, care ar putea afecta finanțarea deficitului de cont curent.

Asta este perspectiva negativă, tradusă în lei.

Rămâne o precizare de metodă asupra apelului, pentru că ea contează mai mult decât speculația. Pe 31 iulie, în comunicat, Fitch a precizat că emitentul a formulat apel și a transmis informații suplimentare care au dus la o decizie diferită de rezultatul inițial al comitetului de rating. Agenția nu a spus care au fost acele informații și nici care fusese decizia inițială. Ziarul Financiar a scris pe 1 august că prima decizie a analiștilor prevedea reducerea ratingului. Este o relatare de presă, nu o declarație a agenției, iar distincția rămâne în picioare: public, Fitch a spus doar că decizia finală a fost diferită de cea inițială. Restul rămâne deducție, oricât de plauzibilă.

«

Lista nu mai este a noastră. Este a lor, publicată.

»

Un buget pe 2027 care reduce deficitul, adoptat înainte de finalul lui 2026. O lege a salarizării în sectorul public. Amândouă cer un guvern cu puteri depline, care la ora asta nu există. Iar Legea integrității are termen la finalul lui august, cu 770 de milioane de euro atârnate de ea.

Pe 2 octombrie se pronunță S&P. Până atunci, tot ce se întâmplă este execuție pe legi scrise de un guvern care nu mai există.